În istoria universală a torturii, secolul XX ocupă un loc aparte prin panoplia terifiantă a mecanismelor și tehnicilor moderne de supliciu. Existența unui univers al atrocității – marcat de lagărele naziste de exterminare și Gulagul sovietic, dar și de dictaturile din Africa și Orient sau de juntele militare din America de Sud – ne confruntă cu tulburătoarea întrebare despre cum a fost posibil așa ceva. 

„Prodigioasa erudiţie a lui H.‑I. Marrou este secondată de un penetrant spirit de reflecţie, ca şi de o deosebită capacitate de structurare a temelor, de subtilă acordare a ideilor, într‑o perspectivă originală.”

Stella Petecel

Editoare: Sanda Golopenția

Titlul se referă la totalitatea credințelor și practicilor magice culese de noi în satul Drăguș și destinate a procura, menține și apăra bunăstarea, prosperitatea – „sporul casei”; cuvântul casă fiind luat aici în înțelesul lui mai larg, de „gospodărie”.

Ștefania Cristescu-Golopenția (1938)

Ce altceva reprezintă reflecția sa teologică, pledoaria pentru dialog, efortul de a face posibile întâlniri și de a transmite chipul lăuntric al Ortodoxiei în lumea care-l ignora, decât o mărturie a celui care ascultă planul lui Dumnezeu? Viața tânărului Scrima fusese o suită de momente imprevizibile, în care chemarea „din polul plus” s-a manifestat cu neputință de tăgăduit.

„Citite acum, convorbirile cu Pascal Bentoiu și Anton Dumitriu, cu părintele Teofil Părăian, cu Ion Caramitru, Ileana Mălăncioiu apar nu numai ca niște meditații din care se pot decupa fragmente antologice, dar și ca niște uimitoare explozii de autenticitate și de libertate interioară.” 

Ana Blandiana

Întâlnirile istorice dintre două mari culturi trezesc mereu o curiozitate febrilă, iar interesul este și mai pregnant atunci când ambele părți revendică universalitatea mesajului lor, așa cum au făcut-o gândirea greacă și, mai apoi, creștinismul. Ultima carte scrisă de eruditul filolog Werner Jaeger, devenită între timp o referință indispensabilă în domeniu, fixează cadrul esențial pentru înțelegerea procesului sinuos de elenizare a religiei creștine și de creștinare a civilizației grecești.

„Israel, Gaza, Ucraina, Armenia... Imaginile masacrelor barbare pe care le credeam de mult dispărute reapar cu forță în secolul nostru dominat de tehnologie. În contextul revenirii epocilor sălbatice, volumul coordonat de istoricul Stéphane Courtois se dovedește de o tragică actualitate.” – Le Point

Însumând studii și eseuri critice, recenzii, interviuri, conferințe, proiecte legislative dedicate reformării învățământului universitar românesc, volumul de față recompune caleidoscopic un emoționant portret intelectual al lui Marian Papahagi. În panorama criticii literare contemporane, ce inaugurează acest strălucit desant al ideilor culturale, se înscriu o seamă de profiluri distincte, ale căror contribuții propun o abordare fenomenologică a creației artistice, manifestând totodată un interes aparte față de valoarea estetică a operei și probitatea actului interpretativ.

Sfinții păgâni ai Vechiului Testament este una dintre cărțile cele mai frumoase ale lui Jean Daniélou. Erudiția biblică și patristică, cercetările de istorie a religiilor din vremea sa și tradiția liturgică oferă elementele unei serii de portrete exegetice ale personajelor care, deși nu făceau parte din poporul ales, au avut o mare pondere simbolică și spirituală în istoria mântuirii: Abel, Enoh, Danel, Noe, Iov, Melchisedec, Lot și regina din Saba – unele bine-cunoscute, adevărate „metafore vii” ale culturii izvorâte din tradițiile iudaică și creștină, iar altele rămase într-o misterioasă penumbră.

Premiul MONTYON acordat de Academia Franceză (în 2013)

A propune o imagine a sinelui presupune deopotrivă un control asupra identității proprii și asupra expresiei care îi corespunde. Însă acest dublu control impune o cunoașterea singularității care le ridică probleme filosofilor antici: identitatea e închisă în condiția ei tautologică, iar individul în singularitatea sa monadică.

Dacă în poezia sa Monica Pillat ne-a obișnuit cu un registru tematic și stilistic mai degrabă grav, interiorizat, profund spiritualizat, în proză (mai ales în Croitorul de cărți și în „microficțiunile” din volumul de față), ea ne dezvăluie un alt chip: unul deschis spre jocurile textuale și spre jocurile fanteziei și ale experimentului.

George Ardeleanu 

Love charms are marginalized forms of psychological energizing and healing, which can still be encountered locally in rural Europe. To the postmodern Western intellectual, whose insight is not blurred by exclusive cultural taxonomies, they might appear to be the recessive counterpart of currently dominant psychotherapeutic practices.

Primele două volume de Studii literare apărute până acum au cuprins principalele monografii ale autorului pe teme de literatură română (volumul I) și de literatură universală (volumul al II-lea). Volumul de față, al treilea, încheie publicarea celor mai importante studii ale lui Mihai Zamfir datând din perioada comunistă, adică până în anul 1990, și marchează o nouă etapă în evoluția criticului.

De la cele mai vechi mențiuni ale minunii din Betania până la legendele și dramele liturgice occidentale, de la comentariile Părinților Bisericii la rescrierile antice și medievale, de la arta paleocreștină la Giotto, Caravaggio, Van Gogh și Rouault, călătoria împreună cu Lazăr reface etapele dezvoltării creștinismului, le pune în lumină mizele, legăturile și discontinuitățile. 

Autori: STÉPHANE COURTOIS, Nicolas Werth, Jean-Louis Panné, Andrzej Paczkowski, Karel Bartosek, Jean-Louis Margolin

Premiul PROSE pentru Excelență în Filozofie, acordat de Asociația Editorilor Americani în 2024 

În Elogiu eșecului, filozoful și eseistul Costică Brădățan ne amintește că viața noastră apare ca o licărire între „două ipostaze ale neantului”, și anume neantul de dinainte de a ne naște și cel de după moarte. Fiecare dintre noi, ontologic vorbind, se află în vecinătatea nimicului. Și fiecare dintre noi, în ciuda precarității noastre constitutive, are ceva de pierdut. „Miturile, religia, spiritualitatea, filozofia, știința, operele de artă și literatura” – toate, potrivit autorului, ne fac apropierea de neant „puțin mai suportabilă”.

Robert Pogue Harrison, The New York Review of Books

De la cele mai vechi mențiuni ale minunii din Betania până la legendele și dramele liturgice occidentale, de la comentariile Părinților Bisericii la rescrierile antice și medievale, de la arta paleocreștină la Giotto, Caravaggio, Van Gogh și Rouault, călătoria împreună cu Lazăr reface etapele dezvoltării creștinismului, le pune în lumină mizele, legăturile și discontinuitățile. 

Ca teoreticiană a romanului modernist, dar și ca ilustră practicantă a literaturii experimentale de la începutul veacului al XX-lea, Virginia Woolf introduce schimbări fundamentale în relația dintre scriitor și lector. În cheie postromantică, ea își apropie publicul prin empatie, dar face un pas mai departe, îndemnându-l pe cititor să devină judecător și să-și asume o răspundere egală cu a autorului pentru evoluția ulterioară a literaturii. Virginia Woolf contează în acest sens pe reacțiile interlocutorului, stimulându-i creativitatea, incitându-l la dispute, dezvoltându-i spiritul critic.

Monica Pillat

Răzvan Voncu este prezent în Istoria critică a literaturii române, pe lângă alte cărți, și cu propria Istorie literară a vinului în România, „carte superbă – după cum scrie Nicolae Manolescu –, în care vinul e povestit în toate aparițiile lui în literatură de-a lungul timpului”. 

VALERIU STOICA

„Acest volum se țese în jurul a trei filme – două ale lui Marguerite Duras: Les mains négatives și Le camion (Mâinile negative și Camionul) și unul al lui Marcel Carné: Les Visiteurs du soir (Oaspeţi de seară) –, pe care le confruntă cu enigmaticele mâini negative care ne întâmpină în peșterile pictate din Franța și din nordul Spaniei și, respectiv, cu piesa L’Impromptu de Versailles (Impromptu‑ul de la Versailles) a lui Molière și cu romanul durasian Le ravissement de Lol V. Stein (Răpirea lui Lol V. Stein).”

Sanda Golopenția

Viața lui Blaise Pascal, străbătută de mistuitoare intuiții metafizice, se dovedește a fi o neobosită căutare a misterului presimțit dincolo de aparențe, de textura infinit de complexă a realului. Parcurgând momentele emblematice ale biografiei lui Pascal, articulate pe cele trei dimensiuni fundamentale – omul, gânditorul, savantul –, Pierre Lyraud ne dezvăluie un spirit reflexiv, oscilând între apropiere și distanțare față de lume, dar aflat într-un continuu dialog cu intelectualii vremii sale. 

„Pornind, în anumite limite, de la substanța colindei religioase populare, Monica Pillat izbutește performanța rară de a trata subiectiv și foarte personal sensul acesteia, conferindu-i în efigie valoarea unui drum care duce de la ceasul sfânt al Nașterii la acela al Învierii Domnului. Monica Pillat are nu o dată, fulgerător, conștiința că drumul spre Dumnezeu trece prin starea de veghe, ceea ce ne duce cu gândul la spusele lui Iisus: «Stați treji… că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului».”

Viorica Nișcov

Într-un dialog dens și pasionant, Boris Cyrulnik și Edgar Morin, doi dintre gânditorii francezi cei mai apreciați, preocupați să înțeleagă resorturile umanului, descoperă punctele de convergență dintre diferite domenii ale cunoașterii, precum biologia, sociologia, psihologia, etologia și antropologia.

Pentru Daniel Cristea-Enache, scrisul este o formă de viață, prilejuindu-i o necontenită imersiune în realitatea imediată, din care captează imagini și tușe esențiale, portrete în filigran creionate cu subtila artă a detaliului psihologic, dar și impresii personale, străbătute de forfota marilor orașe ori, dimpotrivă, de murmurul liniștitor al naturii mereu primitoare.